De la Portal semantic Pagini Favorite

[modifică] Sportul cu porumbei rotitori si jucatori

[modifică] Porumbeii rotitori

Rotitorii zboara descriind cercuri (rotesc) deasupra adapostului in grup sau solist. Inaltimea, viteza si durata zborului sunt caractere de rasa, dar se manifesta in functie de antrenamentul la care sunt supusi porumbeii.

Cand porumbeii rotitori sunt lansati, se ridica in spirala in inaltimi, apoi daca au atins inaltimea de zbor, o pastreaza rotind linistiti ore intregi, cu aripile intinse, in grup strans, pastrand doar distanta necesara intre ei, pentru a nu se jena unul pe altul.

Se afirma, si este logic, ca porumbeii de zbor inalt si de durata sunt de obicei porumbei cu zbor lin, planat, deci lent, caci nu ar putea rezista unei durate mari cu un zbor rapid. De aceea, in mod firesc, cu cat a crescut durata, a scazut viteza de zbor. Asa s-a intamplat de pilda cu zburatorii Tippler englezi si cu zburatorii brezati de Budapesta. Interesant de relevat este insa faptul ca unele rase de porumbei romanesti, atat zburatorii Ciungi de Ploiesti, cat si Jucatorii de Galati, sunt zburatori de mare inaltime si de durata, cu zbor rapid, "liliachiu".

"Inaltimea zborului, arata Stefan Peterfi, se poate aprecia dupa marimea virtuala a porumbelului in aer. Porumbelul care zboara la o inaltime de 300 de metri are marimea unui mar, la 700 de metri a unei piersici, la 1200 de metri a unei cirese, la 1400 de metri apare ca un punct, de la 1400 metri in sus mai licareste uneori (inaltimea de disparitie), ca apoi la 1700 metri sa nu mai fie vizibil cu ochiul liber."... mai mult despre Sportul cu porumbei rotitori^[1]

[modifică] Văduvia eficientă

Metoda văduviei a fost introdusă în sportul cu porumbei călători în scopul stimulării la maxim a tendinţei porumbelului de a se reîntoarce acasă în timpul cel mai scurt posibil. A fost aplicată în urmă cu 50-60 de ani în Belgia. Şi nu de către un pedofil, ci de un columbofil, Peters.

Primavăra porumbeii sunt împerecheaţi în mod normal fiind lăsaţi să scoată şi să crească o pereche de pui. Vor cloci timp de 8-10 zile, după care, crescătorul recurge la un truc nu prea ortodox, înlocuindu-le cu ouă de porţelan. Porumbiţele sunt trecute într-un porumbar alăturat, împreună cu tineretul celibatar. Porumbeii-taţi vor mai sta una sau două zile pe ouale de porţelan, apoi, jigniţi de păcăleală vor părăsi cuiburile.Aceştia sunt porumbeii vaduvi.

Pentru a le menţine vigoarea şi pofta de mâncare, - căci porumbeii surescitaţi (aşteptând porumbiţele, dorindu-le) îşi pierd apetitul, ceea ce ar insemna pierderea "formei" lor, porumbeilor masculi şi oarecum văduvi li se va îngădui să-şi vadă, în scurt, porumbiţele numai înaintea uni concurs, fără a-i lăsa însă să se calce . Un fel de cantonament sever.

Intotdeauna, după reîntoarcerea de la concurs, porumbelul trimis la zbor va trebui să-şi gaseasca Penelopa-porumbiţă în celula sa, aşa cum s-a aşteptat el şi pentru care a parcus drumul de reîntoarcere în cea mai mare viteza. După una sau două ore de şedere împreună, când pot să se împerecheze o dată sau de două ori, ei vor fi iaraşi despărţiţi până la viitorul concurs…

Prin aceasta metodă forţele porumbelului sunt menajate la maxim, pe când atracţia pentru porumbiţă şi cuib i-a fost sporită la maxim. Rezultatele metodei văduviei eficiente arată cât de mult înseamnă "forma" unui porumbel pe lângă calitatea lui ca rasă. Numai acum zicala:"Forma bate rangul" poate fi pe deplin înţeleasă.... mai mult despre sportul cu porumbei^[2]

[modifică] Fiecare porumbel are un număr unic de înregistrare

Aşadar, voiajorii care participă la zbor sunt înregistraţi pe fişele de concurs, fiind identificabili după inelul pe care, obligatoriu, îl poartă toată viaţa şi care, este unic. Peste inel se aşează un manşon de cauciuc (o clemă). În cazul în care crescătorul dispune de un constatator electronic, nu se pune clema, ci pe piciorul celălalt al porumbelului se introduce un CIP electronic unic. Pe manşonul de cauciuc sunt trecute numere de înregistrare. După aceste proceduri, porumbeii sunt îmbarcaţi în maşina de transport, care îi duce în localitatea de unde vor fi eliberaţi. Orientare, curaj, inteligenţă... După lansare, voiajorii dau câteva ture de orientare, apoi, în funcţie de pregătire şi aptitudini, pornesc spre casele lor în grupuri mari, care se micşorează pe parcurs, în fruntea plutonului rămânând porumbeii cei mai buni. Fiind păsări gregare, de stol, sunt tentaţi să zboare împreună, dar, când sunt lansaţi porumbei din mai multe oraşe, de exemplu, vor trebui să se despartă, iar aici intervine curajul şi inteligenţa lor. Când un porumbel ajunge acasă, columbofilul îi ia clema de concurs de pe picior. Apoi o introduce într-un ceas sigilat, care va marca pe o bandă timpul exact la care a sosit porumbelul. „Porumbeii care au cipuri electronice sunt înregistraţi automat la intrarea în crescătorie. Evident, porumbeii trebuie să fie bine educaţi şi să intre imediat, altfel degeaba ajung acasă într-un timp bun, dacă nu intră să poată fi înregistraţi”, ne-a precizat organizatorul....mai mult despre Sportul cu porumbei...^[3]