De la Portal semantic Pagini Favorite

Dusmanii porumbeilor

Sobolanul

Şobolanii produc multe pagube în special primăvara şi toamna. Cu multă atenţie se poate scăpa de aceste răpitoare folosind curse şi momeli otrăvite, dar atenţie să nu se folosească painea, sau grăunţele, ca momeală, căci acestea pot fi ciugulite şi de porumbei. In general aceste momeli otrăvite se pun în locuri inaccesibile porumbeilor (colţurile porumbăriei, boxe închise, etc). sobolan

Atacul şobolanilor la porumbei se observă uşor, căci ei fiind foarte sangeroşi şi stricători, procedează ca lupul la stană. Nu se limitează la o singură piesă atacată ci fac multe victime, adevărate masacre distrugand mulţi porumbei într-o noapte cărora le mănancă creierul şi le sug sangele la gat..... mai mult despre^[1]

Pasarile pradatoare

Soim calator

In zborurile pe care porumbeii le efectuează pot fi atacaţi de ereţi, şoimi (Falco peregrinus), marii stăpani ai aerului, are brăzdează văzduhul permanent în unele regiuni de deal, munte sau zone împădurite.

Este imposibil de a împiedica pagubele produse de ele.

Vanătorii pot cate odată interveni pentru a le împuşca, deoarece ele produc pagube mari şi la vanat (iepuri, fazani, potarnichi, etc). Şoimul este însă protejat de lege, ca şi alte răpitoare cu pene, care de mai mulţi ani erau pe cale de dispariţie.

Totuşi in ultimii ani se observă o înmulţire foarte mare a acestora, fapt care produce multe pierderi la porumbei.... mai mult^[1]

Cine ne omoară porumbeii

Din cele mai vechi timpuri omul a domesticit , la început cîinele, apoi calul , păsările , pisica , etc. Cîinii şi caii au rămas tovarăşi de nădejde pînă în zilele noastre . Locuitorii din ţinuturile polare nu pot trăi fără cîini , iar cei din Asia sau Africa au drept cei mai buni prieteni caii ( vezi arabii , mongolii , etc ). Pisica a avut , şi are , rol de distrugere a dăunătorilor din gospodăria stăpînului . Însă nici astăzi omul nu a reuşit să-i adoarmă pornirile naturale formate cu multe mii de ani în urmă , acelea de a prinde , omorî sau a se juca cu prada .

Nu se dă în lături în a omorî pui de găini , raţe , gîşte , vrăbii . papagali , turturele , adică tot ce a mîncat ea în mii şi mii de ani . Şi să ignore ele nişte bieţi porumbei ? . Sunt pisici care cresc în gospodării şi nu se ating de porumbei sau pui de găină . Am văzut în crescătoria lui Vişinescu Georgel din Sibiu o pisică fugărită şi lovită cu ciocul de porumbei King ! La acea pisică , instinctul de prădător era adormit sau şters din creierul ei. Faptul că avea un stăpîn care o hrănea , interesul pisicii pentru pradă era inexistent . Dar , cei mai versaţi prădători din neamul pisicilor sînt acele exemplare care nu au un stăpîn , deci trebuie să-şi caute singure de mîncare . Neavînd mîncare zilnic la dispoziţie , instinctul de prădător le domină să atace şi să mănînce tot ce consideră că este comestibil . Ca multe alte mamifere , pisicile omoară mai mult decît pot mînca odată , iar o parte din pradă o ascund pentru consumul viitor . Şi atunci de ce se miră crescătorii de porumbei cînd găsesc în crescătorie 3-10 porumbei morţi , iar pisica mănîncă unul dintre ei undeva într-un colţ întunecat . După cîteva zile de la această tragedie , pisica revine la locul „crimei „ sperînd că stăpînul crescătoriei a lăsat liberă calea de acces . Pe pisică nu o sperie nici cursele , nici otrava pusă în mîncare. Dacă sunt înfometate pînă la disperare , atunci nu mai funcţionează la ele instinctul de conservare şi cad pradă omului . Prin selecţie naturală natura le-a înzestrat cu un instinct de apărare bine pus la punct . Dacă mănîncă un produs otrăvit în cîteva secunde-minute îl vomează . Spre deosebire de cîine care înghite mîncarea fără să mestece , pisica filtrează cu limba mîncarea şi decide dacă să continuie mîncarea sau să abandoneze . Sunt cazuri rare cînd pisicile au fost otrăvite . O altă metodă de a scăpa de pisicile problemă este îndepărtarea lor la mulţi km de casă .Dar şi din aceste situaţii pisicile au reuşit să se întoarcă la căminul lor chiar de la 500km .

Un alt prădător al porumbeilor domestici , din relatările unor crescători, este nevăstuica ( Mustela nivalis ) . Masculul are 23cm lungime iar femela are 19cm lungime . Diferenţa de talie se reflectă şi în diferenţa de greutate : masculul are limita de greutate între 60-130g , iar femela 45-60g . La noi în ţară se găseşte de la limita mării pînă la 2000 de metri . Este des întîlnită pe lîngă casa omului . Este un mare consumator de rozătoare , acestea fiind hrana de bază a ei , din care omoară mai mult decît poate mînca . Se consideră că o nevăstuică distruge anual pînă la 3000 de rozătoare . Ea produce pagube însemnate şi în preajma fazaneriilor .... mai mult^[2]